Case pasive din lemn

Care sunt criteriile pentru construirea unei case pasive?

1. Necesarul de încălzire și răcire nu trebuie să depășească 15 kWh/(m²an) sau sarcina termică să fie mai mică sau egală cu 10 W/m².
2. Consumul total de energie primară ≤ 120 kWh/(m²an). Dacă se folosește și energie din surse regenerabile, necesarul de energie trebuie să fie ≤ 60 kWh/(m²an).
3. Anvelopă etanșă la aer. Etanșeitatea la aer, verificată prin testul de presiune Blower Door, nu trebuie să depășească 0,6 schimburi pe oră la o presiune de 50 Pascali → n50 ≤ 0,6/h.
4. Frecvența perioadei de supraîncălzire trebuie să fie mai mică sau egală cu 10%, fie vara, fie iarna. Practic, mai puțin de 10% din timp ar trebui să avem temperaturi de peste 25 °C.

1.Izolație termică performantă pe tot conturul casei
Toate componentele opace ale anvelopei exterioare a clădirii, precum acoperișul, pereții exteriori și fundația, trebuie să aibă coeficientul de transfer termic U ≤ 0,15 W/(m²K). Acest lucru corespunde unei grosimi de izolație între 250 și 300 mm.

Pentru izolarea pereților și a acoperișului, se pot folosi mai multe tipuri de izolație: vată bazaltică, celuloză, vată minerală, fibre de lemn/lână de lemn, lână de oaie, spumă poliuretanică, cânepă etc.

2.Eliminarea punților termice
Punțile termice reprezintă zone vulnerabile prin care se pierde ușor căldura din locuință. Acestea includ ferestrele, ușile, structura balconului, acoperișurile slab izolate (în special în zona streașinii), soclul casei, precum și contactul dintre fundație și sol. Punțile termice conduc la diferențe de temperatură între interior și exterior, ceea ce poate duce la apariția condensului și a mucegaiului.

Pentru proiectare fără punți termice folosim „Regula creionului”. Conturul izolatiei exterioare si al stratului de etanseitate la aer al anvelopei casei, trebuie sa fie continue pe intreaga cladire. Mai simplu, sa fie trasate pe plan cu un creion, fara a-l ridica de pe hartie (cu excepția deschiderilor concepute pentru ventilație).

3. Ferestre performante cu triplu vitraj
Ferestrele joacă un rol esențial în asigurarea eficienței energetice a unei clădiri. Pentru a limita pierderile de căldură și a contribui la confortul termic interior, acestea trebuie să aibă un coeficient de transfer termic (U) de cel mult 0,8 W/(m²K). Cu cât această valoare este mai mică, cu atât fereastra este mai performantă din punct de vedere termic, iar schimbul de căldură între interior și exterior se reduce.

Pentru atingerea acestor performanțe ridicate, ferestrele trebuie să fie alcătuite din rame bine izolate termic și să includă vitraj triplu. Vitrajul triplu constă în trei foi de sticlă separate de straturi de gaz izolator (precum argonul sau kryptonul), care reduc semnificativ transferul de căldură. În plus, se recomandă folosirea sticlei Low-e (sticlă cu emisivitate redusă), cu rol de a minimiza cantitatea de lumină infraroșie și ultravioletă, fără a reduce cantitatea de lumină care intră în casă. Aceasta este tratată cu un strat special, care reflectă căldura înapoi la interior, contribuind astfel la consumul energetic în sezonul rece.

Un alt aspect important îl reprezintă capacitatea geamului de a lăsa radiația solară să pătrundă în interior. Factorul de transmisie solară g trebuie să fie ridicat, între 0,50 și 0,55. Astfel, între 50% și 55% din radiația solară este transmisă în interior prin intermediul vitrajului, care oferă un aport suplimentar de căldură pe timpul iernii și contribuie la scăderea necesarului de energie pentru încălzirea spațiului interior.

Totodată, etanșeitatea ferestrelor este esențială pentru prevenirea infiltrațiilor de aer rece. Ramele trebuie să fie echipate cu chedere de înaltă calitate, care asigură o închidere ermetică și durabilă în timp.

4. Anvelopa etanșă la aer
Anvelopa termică a clădirii trebuie realizată astfel încât să fie închisă de un strat continuu, etanș la aer. Acest strat poate fi reprezentat de tencuiala interioară, plăci de OSB, membrane speciale – folii bariere de vapori, benzi de etanșare etc. La casele pe structură din lemn, cele mai des întâlnite sunt foliile bariere de vapori, care trebuie montate pe fața interioară a pereților exteriori, a șarpantei și la îmbinarea pereților cu placa de beton.

Pentru a verifica etanșeitatea clădirii, este esențial să se efectueze un test de presurizare și depresurizare (cunoscut și ca „Blower Door Test” sau „Testul cu Ușa Suflantă”), care determină cât de bine este etanșat spațiul interior față de cel exterior. Conform standardelor pe care trebuie să le îndeplinească o casă pasivă, valoarea maximă admisă a ratei de schimb a aerului este de 0,6 pe oră (0,6 /h) la o presiune de 50 Pascali. Aceasta înseamnă că, la o diferență de presiune de 50 Pascali, maximum 60% din volumul total de aer din clădire se poate pierde sau infiltra într-o oră.

Menținerea unei etanșeități ridicate contribuie semnificativ la reducerea schimbului de aer necontrolat, la creșterea confortului interior și la prevenirea condensului și a mucegaiului.

5. Sistem de ventilație cu recuperare de căldură (MVHR)
Toate încăperile aflate în interiorul anvelopei termice a clădirii trebuie să fie ventilate, prin intermediul unui sistem de ventilare cu recuperare de căldură. Rolul sistemului de ventilație cu recuperare de căldură este de a elimina aerul viciat din interiorul clădirii și de a-l înlocui cu aer proaspăt, fără a compromite eficiența energetică a locuinței.

Un aspect esențial pentru performanța acestui sistem este eficiența de recuperare a căldurii — exprimată prin coeficientul η, care trebuie să aibă o valoare de cel puțin 75%. Mai pe scurt, 75% din căldura aerului evacuat trebuie să fie transferată către aerul proaspăt introdus în încăperi. Transferul este realizat prin intermediul unui schimbător de căldură.

Consumul total de energie electrică pentru ventilare nu trebuie să depășească 0,45 Wh per metru cub de aer ventilat (0,45 Wh/m³). Respectarea acestei limite este o condiție importantă pentru clădirile eficiente energetic, precum cele care urmează standardele de tip „casă pasivă”.

Prin urmare, un sistem de ventilare bine proiectat și corect dimensionat nu doar că asigură un aport de aer proaspăt în mod constant, ci și contribuie decisiv la confortul termic al locuinței.

Care este diferența între casele nZEB și cele pasive?

În contextul noilor cerințe europene legate de eficiența energetică, tot mai des apar termeni precum „casă nZEB” și „casă pasivă”. Deși ambele concepte au la bază ideea de a reduce consumul energetic și impactul asupra mediului, ele diferă semnificativ în abordare și performanță.

O casă nZEB (Nearly Zero Energy Building) este „o clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, la care necesarul de energie este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut și este acoperit în proporție de minimum 30% cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la fața locului sau în apropiere, pe o rază de 30 de km față de coordonatele GPS ale clădirii”. Începând cu 2021, toate clădirile noi din UE trebuie să respecte standardul de case nZEB (Nearly Zero Energy Building).

O casă pasivă este o clădire proiectată pentru a consuma extrem de puțină energie, aproape deloc, pentru încălzire și răcire. Ea se bazează pe principii stricte de proiectare, precum orientarea casei pentru a beneficia de căldura solară, etanșeitatea la aer, ventilația cu recuperare de căldură și izolația foarte performantă.